“Sub Zodia Visării” sau despre visul ce nu moare nicicând

Abstract

Primăvară caldă, plină de flori şi cu cerul deschis către poezie, precum o fereastra ce dă
nu înspre o grădină, ci înspre un suflet într-o eternă căutare a visului. În aer miroase a iubire
şi-a sacră închinăciune, a cuvinte scrise direct pe inimă, a valuri de-amintiri
abisale…Adulmec cântece faste de iubire şi văd siluete de îngeri interpretând dansul unui dor
rostit doar în ZODIA VISĂRII.