Ruslan Sevcenko1
Alegerile Locale Generale la Chişinău şi victoria forţelor proruse: cauze şi consecinţe
Comparativ cu alegerile locale precedente, desfăşurate la Chişinău în 2015 şi, respectiv, 2018, această campanie s-a desfăşurat destul de calm. Doar în ultimele zile, înainte de primul tur al alegerilor, candidatul Blocului ACUM, A.Năstase, care se declară proeuropean, a făcut atacuri la adresa contracandidatului său I.Ceban, reprezentantul Partidului Socialiştilor, forţei politice proruse. A.Năstase a dat de înţeles că nu a uitat cum, în 2018, din motivul protestului din partea lui I.Ceban, instanţa de judecată a anulat rezultatul scrutinului, câştigat de A.Năstase cu puţin pete 52% în turul doi, lipsindu-l de mandatul de primar. Aceste declaraţii, însă, nu au schimbat rezultatul primului tur de scrutin din acest an: A.Năstase şi I.Ceban au fost favoriţii cursei electorale şi au intrat în turul II. I.Ceban a obţinut 40,19%, A.Năstase – 31,08%.
Deşi A. Năstase dispunea de o rezervă electorală mai mare, datorită suburbiilor şi electoratului unionist destul de activ, aflat în capitală, el a fost pus în faţa unei probleme complicate: de a-i atrage în tabăra sa pe toţi oponenţii săi din partidele de dreapta – ex-primarul, liberalul D. Chirtoacă şi fostul membru al Platformei DA, deputatul în Parlament O. Ţâcu. Deoarece A. Năstase nu este susţinător al ideilor unioniste, iar O.Ţâcu a condiţionat susţinerea sa cu ruperea de către A.Năstase a coaliţiei cu Partidul Socialiştilor, A.Năstase s-a confruntat cu o problemă foarte serioasă, care putea fi soluţionată doar prin factorii geopolitic – apelând la unirea forţelor proeuropene în faţa pericolului rusificării capitalei şi reorientării ei spre Rusia.
Dezbaterile televizate între A. Năstase şi I. Ceban au arătat că, în pofida faptului că I. Ceban face multe greşeli şi oferă multe răspunsuri evazive, totuşi, el, mult mai bine decât A. Năstase, cunoaşte problemele oraşului. Încă, în 2018 acest fapt nu i-a încurcat lui A. Năstase să obţină victorie. Şi asta pentru că atunci el se afla în opoziţie şi reprezenta o forţă populară, care se lupta cu regimul oligarhic al lui V. Plahotniuc. Dar aflarea lui A.Năstase în funcţie de ministru al Afacerilor Interne i-au afectat foarte grav imaginea, pentru că A. Năstase s-a arătat un administrator foarte slab şi nu a reuşit să introducă oarecare schimbări benefice în activitatea ministerului. În turul II, decisiv, totul trebuia să decidă prezenţa la vot a alegătorilor din suburbii, majoritatea având viziuni proeuropene, nivelul de prezenţă a alegătorilor (mai înaltă era în favoarea lui A. Năstase), şi aprecierea de către alegători a politicii noii guvernări, aflate la putere din iunie 2019, după căderea regimului lui V. Plahotniuc.
Însă, turul II, desfăşurat la 3 noiembrie 2019, a fost câştigat de I. Ceban (52,39%). A. Năstase a fost devansat cu 47,61%. Aşadar, pentru prima dată după perioada sovietică, capitala ţării a revenit în mâinile stângii politice, cu orientare clară promoscovită.
Cauzele înfrângerii candidatului proeuropean sunt următoarele:
Blocul ACUM, copreşedintele căruia este A. Năstase, nu a îndeplinit majoritatea absolută a obligaţiunilor, luate în faţa alegătorilor până la venirea sa la putere. Printre ele: 1) nu a fost îndeplinită promisiunea de a nu colabora cu socialiştii (alegătorii acceptau aşa ceva doar pe o perioadă foarte scurtă, pentru a scăpa de oamenii Partidului Democrat); 2) lipsa arestărilor conducerii Partidului Democrat, în frunte cu oligarhul V. Plahotniuc, care, după afirmaţiile liderilor ACUM, este implicată în mai multe scheme criminale, care le aduceau venituri enorme. În realitate, nimeni nu a fost arestat şi nici nu a fost deschis vreun dosar penal, cu excepţia anunţării în căutare internaţională a oligarhilor-fugari V. Plahotniuc şi I. Şor şi reţinerilor simbolice ale câtorva deputaţi; 3) slăbiciunea şi incompetenţa vizibilă a noului guvern, condus de alt lider al blocului ACUM, M. Sandu. Acesta, sub presiunea Preşedintelui I. Dodon, care deschis promovează ideile apropierii spre Rusia, cedează tot mai multe poziţii-cheie în stat, inclusiv în domeniul judiciar, structurile de forţă şi de control (de la Preşedintele Curţii Constituţionale la vicedirectorul Serviciului de Informaţii şi Securitate); 4) creşterea tarifelor la serviciile comunale şi altele, în pofida faptului că înaintea alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019 blocul ACUM promitea majorarea salariilor, nu a preţurilor; 5) în loc de promovarea unui curs clar şi consecvent proeuropean s-a început apropierea deschisă către Rusia, acoperită cu „necesitatea de a duce politica externă echilibrată” între Rusia şi Europa. Despre necesitatea acestuia vorbeşte atât Preşedintele prorus I.Dodon, cât şi prim-ministrul proeuropean M. Sandu.
A. Năstase nu a reuşit să găsească limbaj comun cu unioniştii, care, la Chişinău, constituie circa 15-20% din populaţie, se distanţa de ei şi doar spre sfârşitul campaniei s-a obligat să nu rămână în coaliţie cu Partidul Socialiştilor. Ca urmare, majoritatea unioniştilor, chiar în pofida chemărilor liderilor acestora, au votat împotriva lui.
Personal, A. Năstase nu a reuşit să elaboreze un program clar şi detaliat de dezvoltare a oraşului, a sectoarelor, a parcurilor, a terenurilor de agrement ale acestora, făcând, în mare parte, declaraţii generale, de tipul „noi vom lucra pentru oameni”. Lipsa de pregătire a lui A. Năstase a fost evidentă şi în cadrul dezbaterilor televizate, şi ale întâlnirilor cu alegătorii.
A. Năstase nu a reuşit să ofere alegătorilor răspunsuri clare privind provenienţa noii averi, care în ultimele luni a apărut în posesia lui (în special – unui autoturism, cu preţul de 41600 de euro), explicaţii, de ce unele persoane, aflate în relaţii de rudenie cu el, erau numite în funcţii de răspundere (de exemplu, cumnatul acestuia, G. Bălan, a devenit şeful Inspectoratului General de Poliţie, deşi nu a lucrat nicio zi în acest domeniu).
În calitate de ministru al Afacerilor Interne, A. Năstase s-a manifestat ca un funcţionar slab, care a permis creşterea nivelului de criminalitate, activizarea grupărilor criminale, creşterea nivelului de contrabandă ş.a. Nicio reacţie la aceste fapte din partea lui A. Năstase în serviciile mass-media nu apare. Cu toate acestea, A. Năstase crede că a „stabilizat” şi a „îmbunătăţit” activitatea ministerului, deşi comentariile colaboratorilor Ministerului, atât ale foştilor, cât şi ale celor aflaţi în funcţie, confirmă situaţia diametral opusă. Mai mult ca atât, soţia acestuia, Angela Năstase, care locuieşte în ultimii ani în Germania, refuză să revină împreună cu copiii în Moldova, motivând că nu se simte în siguranţă acasă.
În urma acestor rezultate şi ale declaraţiilor făcute de reprezentanţii coaliţiei de guvernare (ACUM-PSRM) după alegeri, putem concluziona că Preşedintele I. Dodon, poziţiile căruia după victoria reprezentantului socialiştilor la Chişinău s-au întărit radical, impune guvernului M. Sandu o serie de condiţii (inclusiv demiterea unor miniştri, în special a ministrului Justiţiei, O. Stamate), blochează proiectul de lege, care ar permite primului ministru să înainteze personal candidaturile la postul de Procuror General. Numai în cazul dacă cineva dintre cei doi, M. Sandu sau I. Dodon, în ultimul moment va ceda şi va găsi un numitor comun, vom avea şanse să păstrăm guvernul actual până la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2020. În caz dacă nici Preşedintele I. Dodon, nici prim-ministrul M. Sandu nu vor ceda, guvernul M. Sandu va fi demis şi în ţară ori se va instaura altă coaliţie guvernamentală, ori vom avea alegeri anticipate, care pot fi câştigate de principală forţa promoscovită – Partidul Socialiştilor, protejat deschis de Preşedintele ţării I. Dodon (fostul preşedinte al acestei formaţiuni politice). Pentru Republica Moldova consecinţele acestuia pot fi foarte grave, ţinând cont de planurile Moscovei de a restabili sfera sa de influenţă în toate fostele republici sovietice.
1Analist politic, doctor în istorie, Chișinău, Republica Moldova.