Alina Cheșcă1
1. POEMUL ZEULUI ALBASTRU
Doamne, s-a întors viaţa la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav şi frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu şi fierbinte
şi m-am înveşmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată
trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
şi Doamne, câte rugi înălţasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfăţat de nectarul ceresc
în nopţi cu aromă de nemurire
şi mi-ai răspuns, Doamne,
trimiţându-mi vise de aur
IAR ARIPA ÎNGERULUI S-A DESCHIS DEASUPRA MEA
CA LA O BINECUVÂNTATĂ RUGĂ
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
ştiam că voi străbate păduri şi deşerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aştepta zâmbind în lumina binecuvântată
şi din palmele lui a ţâşnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrăţişat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie şi nemurire
SUNT ÎN MÂNA TA, DOAMNE,
CU TOATĂ FERICIREA MEA PĂGÂNĂ ŞI SFÂNTĂ
m-am îmbolnăvit de viciul vieţii
IAR ÎN VÂRFUL PENIŢEI MELE
STĂ IUBIREA FĂRĂ SEAMĂN
ŞI ALBASTRUL CERULUI TĂU
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineţi fermecate
SÂNGELE ZEULUI CURGE ACUM PRIN PENIŢA MEA
prin trupul meu zvâcnind de tinereţe
prin visele mele hoinărind peste cetăţi şi păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfăţişa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
DA, DOAMNE, CU SÂNGE ŞI PULBERE DE RAI
ÎŢI SCRIU EPISTOLA ACEASTA
ce nu aş vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!
25.06.2015
Praga
2. COPIII MARILOR FERICIRI
aripa copilăriei mă învăluie
cu voluptatea aducerii-aminte
s-a întors la mine sufletu-mi călător
Dumnezeu nu m-a uitat
mi-a trimis un miracol din zăpezile veşnice
ninge, în sfârşit, ca acum o viaţă
când mă bucuram de secundele eterne
şi-mi îmbrăţişam sufletul
în poezii nescrise încă
te-ai întors din tărâmuri boreale
şi mi-ai adus bucuria începutului de viaţă
mi-era dor de mine ca şi când
n-aş fi existat niciodată
AM NEVOIE DE POVESTEA ACEASTA
CA DE O TRANSFUZIE DE VIAŢĂ
râd şi plâng ca atunci când dansam
frumoasă în vremuri de aur
cuprinsă fără scăpare în braţele tale
un Don Quijote erai
cu tinereţea zvâcnindu-ţi în cuvinte
timpul este o iluzie
„e rece fără tine”, îmi spui
mi-e frig departe de tine
şi totuşi inima mi-e fierbinte
precum în copilăria noastră din altă viaţă
mai frumoasă decât toate vieţile la un loc
cu un sfert de veac în urmă
eram copiii viitorului
acum suntem copiii trecutului nostru
mai frumoşi decât ne aminteam
„visele se împlinesc”, îţi spun
„always, alaways, my beauty”, îmi răspunzi
plimbându-te prin oraşul naşterii mele
ca şi cum
te-ai plimba prin trupul meu fără timp
suntem iubiţii propriilor noastre vise
„I will never forget you!”
pentru noi, limbile ceasului merg înapoi
SUNTEM MAI TINERI DECÂT ÎN COPILĂRIA NOASTRĂ
CĂLĂTORIM PRIN AMINTIRI DE AUR
nimic nu se sfârşeşte
suntem copiii miracolelor
copiii zăpezilor
copiii marilor fericiri
16.12.2016
3. ZĂPEZI ŞI DEŞERTURI
Au dispărut toate lumile
dar tu mi-ai construit o Lume Nouă
la est şi la vest de inimă
mi-ai construit zmeie pentru înălţat vise
şi corăbii care să mă ducă pe Drumul Mătăsii
mi-au înviat anii
şi mi-am scris cu dalta pe suflet
un nume nou ştiut dintotdeauna
SUNT O CLEOPATRĂ CONVERTITĂ
LA ZĂPEZILE VEŞNICE
rochia albastră e făcută din ochiul tău
deschis peste trupul meu de regină neîmblânzită
peste sufletul meu de zână adormită în culcuşul lumii
venim din acelaşi timp
din aceeaşi vecinătate a lumii
din aceeaşi cuşcă cu gratii de aur
am îmbrăţişat aceiaşi copaci
şi-am dansat prin aceleaşi furtuni
noaptea am privit aceleaşi stele
şi-am călătorit cu Carul Mare spre aceleaşi tărâmuri
în patul dintre palmieri
se duce războiul de cucerire a lumii
în noi e toată copilăria cerului
nici unul nu pierde
amândoi câştigăm viaţa fără hotar
iar noaptea ne înfloreşte acoperişul inimii
m-am întors la tine ca la o navă clandestină
cu stindardul fluturând spre soare
cu promisiunea libertăţii sfinte
şi aerul mirosind a pasăre Phoenix
mă privesc în oglinda mare cât un megalopolis
şi văd cum îmi înfloresc ochii
mâinile tale se cufundă în mine
ca-n apele Mekongului
şi le scoţi colorate de maci
drumul s-a îmbolnăvit de iubirea copilăriei
tristeţea e-n ochi şi-n rădăcinile cuvintelor
şi totuşi e-atâta vară în iarna ce se-apropie
DEPARTE, ÎN TEMPLE,
ARD BEŢIŞOARE LA UMBRA LUI BUDDHA
patul nostru e mătasea lumii
răsăritul planetei spre care eu alerg despletită
şi ţes poveşti pe care omenirea le uitase demult
nu ne-a îmbătrânit tinereţea
nici muzica noastră nu a murit
cine mai credea în sângele nostru
în timpul de adolescenţi cu iubirea în celule
în râsul hohotitor până la capătul lumii
tu ai crezut în frumuseţea din mine
eu am crezut în apa vie din seva ta
şi-n copilăria noastră nemuritoare
am crezut împreună în nebunia din noi
în drumul lui Magellan
ce ne străbate trupul în toate punctele cardinale
la capătul pământului ne va aştepta mereu soarele
ne vom cufunda în vara
din sufletul nostru de aur
27.11.2017
4. NOAPTE DE LUMINĂ
noapte visată şi regăsită
printre seminţele timpului
învăluită în patimi cu aromă de opium
şi de poezie sângerândă precum amurgul
o astfel de noapte mă trezeşte
din aşternutul de himere
din visul pietrei ţărmului
din cetatea cu porumbei
rotindu-se prin Agora
într-o astfel de noapte
cresc ziduri de stele
tu îmi citeşti în palmă toată istoria
în ea sunt scrise caravanele
versetele străvechi
poemele de iubire
nopţile de amor
binecuvântarea sferelor
în palma mea tu îţi citeşti naşterea
şi vieţile din alte ceruri
pe când trimiteai răvaşe zeilor
şi-i implorai să-ţi aducă
amfore cu ambrozie
şi o fiică a nopţii care să te înveţe
că există viaţă după moarte
şi rugile ţi-au fost ascultate
suntem două animale la pândă
căutându-se unul pe altul
două animale ce-şi adulmecă moartea
şi luptă cu sânge şi nebunie
vânându-şi pasiunea prin nopţi ca acestea
SUNTEM DOUĂ FERICIRI PURTATE DE VALURI
PE UN ŢĂRM CU DORURI ANCESTRALE
5. SCARĂ LA CER
există undeva, departe, o insulă fără nume
unde oamenii se iubesc în voie
iar DUMNEZEU coboară printre ei în fiecare zi
să le aducă aminte că iubirea e sfântă
şi că fiecare sărut deschide Porţile Raiului
6. CARAVANSERAI
Am traversat nisipurile
prin oaze mi-am aşternut poemele şi iubirile
prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule
Eu nu călătoresc prin lumea asta
ci prin constelaţii divine
mi-am petrecut ultimele vieţi
iubindu-mă cu duhurile nisipurilor
lăsându-mi sângele prin temple de aur
colecţionând idoli, înălţând castele
să-mi adăpostesc propriile vise
DEASUPRA MEA BÂNTUIE AMORURILE
CU ARIPI DE ULII
prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie
trupul meu e o adevărată Agora
unde prinţii poposesc la lăsarea serii
şi mai pun câte-o cărămidă
pe Altarul Soarelui
MEREU ÎNTRE DOUĂ LUMI
TREC PRIN VIAŢĂ
ÎN CALEAŞCA DE AUR A FARAONULUI
nu vreau să ştiu
unde se termină realul
şi unde-ncepe mirajul
7. SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU
Aşază, DOAMNE, pe umerii mei
tristeţea întregii lumi
eu sunt puternică, DOAMNE
ştiu să transform râurile de sânge în curcubeie
pe care să ieşim la promenadă cu toţii
de Crăciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali
DOAMNE, ia din zilele mele şi fă-le
sânge curat pentru muribunzi
sevă pentru păduri şi apă vie
pentru toate vieţuitoarele pământului
ia din poezia mea
şi dă-o celor ce doresc războaie
convinge-i că singurul război trebuie să fie
cel pentru supremaţia bucuriei
ia din aerul meu, DOAMNE
şi îmbracă Planeta în miros de flori
ia-mi văzul şi fă din el
covoare pentru rugăciuni
ia-mi hrana şi somnul
şi fă din ele ogoare şi păduri nesfârşite
îţi dau şi amintirile, DOAMNE
să faci din ele iubiri mai mari decât viaţa
ia-mi cărţile, dar fă-i pe copiii lumii
să trăiască într-o eternă poveste
ia-mi prietenii şi fă-i îngeri la dreapta Ta
ia din anii mei şi dă-le lor veşnicia, DOAMNE.
ia-mi sufletul şi împarte-l la şase miliarde
dar lasă-i pe toţi să cânte, sa viseze şi să râdă
IA-MI TOT CE AM, TOT CE ŞTIU, TOT CE IUBESC
ŞI DĂ-LE OAMENILOR
TOT CE POT AVEA
TOT CE POT ŞTI
ŞI TOT CE POT IUBI
1Conf.univ.dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.