Victoria Fonari1
POEZII DIN CARTEA „FERICIREA DIN CLEPSIDRĂ”
(Roman: Ed. PapiruS Media, 2018)
Înfiptă în umerii tăi
Planez
cu aripile iubirii
înfipte în umerii tăi
umeri care mă înalţă
şi mă consolează
umeri
după care nu mă văd
dar nici tristeţea / singurătatea nu mă vede
şi inima mi se desface ca un compas
e gata de circumferinţă
şi arcul săgetează timpul
spaţiul se dilată
senzaţii omină
iar raţiunea o ia la promenadă
şi-i admiră esenţa
nu mai există o altă referinţă
Topirea timpului
Se topeşte timpul
În melodia unui tango
[Din nicicând şi niciodată]
Strunele percep clipele în acorduri
Se topeşte timpul
În tăcerea paşilor
Atingeri de glezne străpung veşnicia
Încălzeşte ceara din vine
Sângele devine lavă
Topeşte timpul
Labirintul clipelor
Se despică timpul
şi zgârie prin clipă
şi ne mângâie cu orele
şi ne uită cu zilele
şi grăbim săptămânile
şi chemăm anii
– Ascundem în calul troian
Destinul
Fluturii – umbre de frunze
Respiraţia ta mi-a scos cercelul din ureche
L-am căutat printre Frunze
Umbrele l-au ascuns
Respiraţia ta rămânea în urmă
Încerca să releve prezenţa luminii
Eu vedeam noaptea
O noapte supărată, flămândă, arţăgoasă
Respiraţia ta oferea culoare coroanelor de copaci
Iar umbra metamorfoza frunzele în fluturi
Care au început să zboare
Un future mi s-a aşezat în braţe
Cuminte s-a transformat în cercel
Vreau să rămân în primăvară
Foşnesc frunzele amar
În decolteu sentimental
Vreau să revin în primăvară
Prin ploaia rece devastată
Prin străzi din curcubeie înnodate
Vreau să trăiesc în primăvară
În muguri de cireşi zglobii
În care se ascund poezii
Şi fie frigul de afară
Să alunge tot ce e duios
Iar scârţâitul de metal
Să nimicească sunetul melodios
Iar eu rămân în primăvară
Închid în gânduri toamna
Îngenunchez şi scriu pe frunze:
„Trăiesc în primăvară!”
POEZIA DIN CARTEA „ATINGERI DE ARIPI” (Bacău: Ateneul scriitorilor, 2018)
În bucuria de a o ști pe mama alături
În foșnetele frunzelor
O mamă cu-n copil.
În aripi de porumbei
Un bunic cu-n nepot.
În armuri de viteză
Un tată cu-n fiu –
Joaca descoperirilor
În lumea ciclică
Important e să vezi deosebirea
Să retrăiești bucuria
Oricum ea va fi alta,
niciodată aceeași,
sincronizată în ochiurile timpului
sub coroana copacilor
în abisul tăcerii
Spațiile sar de pe o creangă pe alta
a anotimpurilor
Amețiți cădem pe zăpadă
și devenim îngeri
zburăm deasupra cerului
culcați pe pământ
Din pragul lumilor
Te-ai învelit în valuri de mare
În care n-ai învățat să înot
De la început sub apă
Apoi la distanță
Te-ai învelit cu brize de mare
În care m-ai învățat să respir
Și să-mi rețin respirația
Pentru a admira orizonturile
Te-ai învelit în raze de lumină
Ce picură din ceară
Le-am văzut cândva la răsărit
Prin frunze de arțar
***
Îți scoți platoșa vieții,
Femeie puternică,
Și cauți cu mâna,
Pipăi aerul,
Atingi neantul
Și sufletul se frământă
Urcă pe schelele filosofiei
Și-n empirismul ei
Ți se deschide Taina Morții
Sau Taina Vieții
Eterul de smirnă
Tatălui meu Serafim
Durerea nu lacrimă
Picură cu smirnă
Se simte eterul din suflet
Eterul care subminează comunivarea
Cu cei ce nu mai sunt.
Fotografia amintirii
Frapează prin amprentele emoţionale
Ce nu demult păreau secundare
Iar clopotele ştiau
Acum nu mai vor să sune
Tace Fiinţa
Moartea ne vorbeşte
Clepsidra timpului s-a intors
Pentru cronotopul de care nu ştim nimic
Să tăcem pentru a auzi
Lacrimile lumânărilor.
Macrameu din umbre
O iarnă cu nămeți
În crengile de gheață
Răsună clopoței
În fulgii princhindei
Cu țurțuri zgribuliți
Din maluri zdrențuroase
Se învelește-un râuleț
Ce se-ntrece cu cei de pe săniuș
Copacii fac cărare
În negrul lor contur
Și stufărișul desenează
Pe vânt coroane
Lei, valuri,
Iar pe zăpadă
Zâmbete
Imprimă
Căldura mâinilor.
Urmele vrăbiuțele
Fixează stele
Vântul îmi întoarce pagina
Textul mă ia din timp
Mă extrage și mă aplică pe foaie
Eu îmi desfac aripile
Și înțeleg că mi-ar plăcea să fiu cu aripi de lebădă
Pentru a dezlega forme
Pentru a savura reflecția
Și pentru a zbura cu gâtul drept
Aripile de lebădă rezistă la frig
și nu se topesc la cald
Să resist la răceala indeferenței
să nu mă topesc în aberații
Aripile îmi desfac eul
Foaia presează proiecții
Timpul mă ia din cuvinte
POEME INEDITE
Cartograful
Ești cartograful
care-mi folosește pielea
pentru a fixa traseul
comorii piraților
cunoști mii de țări
dar mâinile tale
șoptesc: comoară se află ascunsă
în pletele mele
și în fiecare noapte
aprinzi lumina
verifici harta
mă fixezi
între valurile oceanului voluptiv
08.01.2019
Vârtelnița emoției
Sunt timpuri
Când timpul se deschide
Realitatea constituie
Din multe realități
Fiecare celulă simte
Și toate simțurile construie un vârtej
În care inima mea
Aude inima ta
Timpul ne intersectează
Pulsul universului
Depinde de noi
Ieșim ținându-ne de mâina
Din timp
Și auzim muzica universului
Cântă zodiile
În alunițele de pe corp
14.01.2019
De ziua culturii
De ziua culturii
Scriitorii nu iau lăsat pe politicieni să vorbească
E timpul poeziei
Să o asculte cu sufletul
Nu numărându-și banii
De ziua culturii a vorbit poezia
15.01.2019
Îngerul bate la uşă în oraşul Chişinău
Am mers prin oraşul Chişinău
În căutarea unui loc romantic
Dar Chişinăul
s-a dezis de dragostea noastră
Şi-a transformat străzile
Într-un labirint
Cu biserici întunecate
Şi cu localuri cu mese rezervate
Nu era loc nici în parc.
Ploua, dar nu cu flori de tei
Nici păsări, nici pisici, nici câini
Oraşul îşi duse vietăţile în vacanţă.
Abia distingeam
Un îngeraş
Care bătea la uşă
Dar noaptea cortina nu dezvăluise scena zilei
Ne alunga Chişinăul acasă
Jocul
Uneori ziua pare extrem de lungă
Clipele sunt puse
În căsuţe separate
Fiecare cu obligaţia sa
Vine noaptea se lungeşte pe canapea
Ca un şarpe boa
Ne înghite grijile
Devenim micii ce vor jucării
Uităm de mâine şi ieri
Şi respirăm
Un mănunchi de azi în noapte
Senzații
În anumite sentimente
Apar senzații
Unii le spun acestora
”fluturi în stomac”
Dar fluturii mei
Ies din inimă
Ei zboară, zboară
Peste lunci
Colorează poduri
Unii se odihnesc peste cărțile citite
Apoi mi se așează pe piele
Odată cu sărutările tale
Și inima mea ciopârțită în fluturi
Se adună cu fiecare sărutare
Frunze pe ramurile versurilor
Poeziile mele
Sunt frunze
Eu le scriu
Şi ele zboară
Printre cărţi, caiete
Voci zâmbete,
Atingeri...
Oare adunate
Vreodată
Vor constitui
Mitul vieţii mele?
Dar poezia
Este şi o privire
A momentului
O fracţiune
În care gândul
Se înşurubează
În carcasă
Emoţia o va perfecţiona
Îi va da ondulaţii
Energia va deranja
Dar anume ea
Este focul
Ce frige şi luminează
Energia, adună-mă
Nu mă lăsa fragmentată
Din gânduri şi senzaţii mă vreau înfiinţată
Atingerea tăcerii
Mă zgârâie cuvântul
Nu-l pot rosti
Atingerea adună sensuri
Tu laşi tăcerea
Să zâmbească
Între noi
Şi mâna ta
Începe se vorbească
19.08.2019
Cireșe de aur
Dragostea ta
M-a dus în grădină cu cireșe de aur
Eu miroseam a migdale
Tu – a cais
Cireșii de aur ne dăruiau aurul lor
Alchimic deveneam aur
Un peștișor de aur
Care îndeplinește dorințele
Pe care tu le scrii
Sărutând corpul meu
Ei și lui
Ei îi place
Întunericul
Din adâncimi
De mare
Lui – lumină
Multă-multă
Ce arde-n soare
Cum să se potrivească?
El ar deschide
Toate ferestrele
Ea ar trage
Perdelele
Cum să se țină de mâină?
El ține minte
Toate întâlnirile în date
Ea – atmosfera din toate localurile
Diferiți!
Dar ea
Caută umărul lui
El – șoldul ei pentru
A o sculpta
În fiecare noapte
28.02.2019
1Conf.univ.dr., Universitatea de Stat din Moldova, USM, Republica Moldova.