CARAVANSERAI LIRIC

Alina Cheșcă¹

SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU

Aşază, DOAMNE, pe umerii mei

tristeţea întregii lumi

eu sunt puternică, DOAMNE

ştiu să transform râurile de sânge în curcubeie

pe care să ieşim la promenadă cu toţii

de Crăciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali

DOAMNE, ia din zilele mele şi fă-le

sânge curat pentru muribunzi

sevă pentru păduri şi apă vie

pentru toate vieţuitoarele pământului

ia din poezia mea

şi dă-o celor ce doresc războaie

convinge-i că singurul război trebuie să fie

cel pentru supremaţia bucuriei

ia din aerul meu, DOAMNE

şi îmbracă Planeta în miros de flori

ia-mi văzul şi fă din el

covoare pentru rugăciuni

ia-mi hrana şi somnul

şi fă din ele ogoare şi păduri nesfârşite

îţi dau şi amintirile, DOAMNE

să faci din ele iubiri mai mari decât viaţa

ia-mi cărţile, dar fă-i pe copiii lumii

să trăiască într-o eternă poveste

ia-mi prietenii şi fă-i îngeri la dreapta Ta

ia din anii mei şi dă-le lor veşnicia, DOAMNE.

ia-mi sufletul şi împarte-l la şase miliarde

dar lasă-i pe toţi să cânte, sa viseze şi să râdă

IA-MI TOT CE AM, TOT CE ŞTIU, TOT CE IUBESC

ŞI DĂ-LE OAMENILOR

TOT CE POT AVEA

TOT CE POT ŞTI

ŞI TOT CE POT IUBI

RUGĂ

Atâta fericire încât mă doare, DUMNEZEUL meu

Tu – care-mi dăruieşti miracol după miracol

de ce nu inventezi un strigăt suprem

pe care să-l fac auzit până dincolo de ceruri

până în sufletul tuturor vieţilor

în Împărăţia Ta şi-n veşnicie?

astfel Ţi-aş mulţumi, DOAMNE

pentru că in faţa mea Tu aşterni minuni

precum petalele în noaptea nunţii

pentru că sufletul mi-e atât de binecuvântat

încât nici măcar poezia nu-mi mai e de-ajuns

cheamă, DOAMNE, ursitoarele si roagă-le

să-mi dea braţe ca ale lui Păsări-Lăţi-Lungilă

să-mbrăţişez lumea asta de o mie de ori

iar Tu dă-mi harul rugăciunii

să mă pot ruga cu suflet si sânge:

“binecuvântează, DOAMNE, inima planetei

binecuvântează gândurile semenilor mei

pământul, apele, zborul păsărilor

şi toată frumuseţea pe care Tu ne-ai lăsat-o.”

priveşte-mă din înaltul Tău, DOAMNE

în cafeneaua asta colorată

de peste mări şi ţări

cum mă cufund în fericirea şi libertatea mea

ca şi când aş fi o peniţă înmuiată în nectar

şi cu mine s-ar scrie istoria lumii.

MI-AM ÎNTÂLNIT ÎNCĂ UN VIS

MI S-A ÎNTORS COPILĂRIA, DOAMNE

NOCTURNĂ SCANDINAVĂ

Cerul scandinav mă arde

cu stelele ce-mi cad peste suflet

pe trupul captiv privirii lui

muzica se desface fâşie cu fâşie

rămăşiţe de vrajă

flamenco zămislit din ascunzătoarea timpului

ochii lui se hrănesc cu sângele meu

cu petalele ce-mi cresc pe răsuflări

păsările sparg clepsidra nopţii

firele de nisip se revarsă la picioarele mele

jertfă timpului meu şi al lui

zâmbetul lui solitar

părul meu dansând

în cele patru colţuri ale pământului

suntem în mâna vieţii

retina mea poartă ochii lui spre marea scandinavă

corabie rătăcind prin aşteptări imemoriale

„e-atât de colorat sufletul tău”, îmi spune

iubim visul, poemele din noi

arse de focul nebuniei

de valurile ce lovesc orele nopţii

suntem mai aproape de perfecţiune

cu fiecare vers de ghitară

VIAŢA MIROASE A CER ŞI A STELE

a lemne arse şi-a scântei de pe rugul zeilor

viaţa are gust de buze calde

şi de iarbă înaltă

de cascade ascunse şi

de pământ binecuvântat de amoruri

râsul meu adună vraja

în mii de sunete

mii de dorinţe şi-amintiri

din vieţi îndepărtate

el îl prinde cu mâinile împreunate

îl sărută uşor, a rugă

şi îl aruncă în sus

ca pe-o ofrandă

DUMNEZEU NE PRIVEŞTE ZÂMBIND

DINTR-UN

COLŢ

DE NOAPTE.....

DRUMUL MEMORIEI

După-amiază ruptă din pânza copilăriei

o pisică dormind în grădina înecată de iarbă

o rază cade peste mirosul molcom de copilărie

SE ADUNĂ ANII ÎNTINERIND ÎN AMINTIRI

ca o poezie rezemată de fruntea ploilor

timpul îmi deschide poarta libertăţii

poveştile sună din goarne

vestind întoarcerea timpurilor albastre

amintirile ies din adăposturi

prin spărturile anilor coboară umbrele

celor ce se preumblă pe cărările de dincolo

cu rucsacul plin de flori

mai urc un munte

cu tinereţea prinsă la cingătoare

şi sângele trecând din lume în mine

animal de pădure cu aromă de răşină

însetat de răsărituri şi de aerul pământului

DRUMURILE NE ÎNTORC MEREU

SPRE ACELEAŞI CÂMPII NEPREŢUITE

ţesute din iarbă şi stele

din bulgări de pământ cântător

şi aripi de cai purpurii

CARAVANSERAI

Am traversat nisipurile

prin oaze mi-am aşternut poemele şi iubirile

prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule

Eu nu călătoresc prin lumea asta

ci prin constelaţii divine

mi-am petrecut ultimele vieţi

iubindu-mă cu duhurile nisipurilor

lăsându-mi sângele prin temple de aur

colecţionând idoli, înălţând castele

să-mi adăpostesc propriile vise

DEASUPRA MEA BÂNTUIE AMORURILE

CU ARIPI DE ULII

prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie

trupul meu e o adevărată Agora

unde prinţii poposesc la lăsarea serii

şi mai pun câte-o cărămidă

pe Altarul Soarelui

MEREU ÎNTRE DOUĂ LUMI

TREC PRIN VIAŢĂ

ÎN CALEAŞCA DE AUR A FARAONULUI

nu vreau să ştiu

unde se termină realul

şi unde-ncepe mirajul