Un Poet care a trăit pentru iubirea neamului său

Abstract

Am în mâini, iată, o monografie, deci o carte ştiinţifică, scrisă nu doar ca o istorie a unui
om – şi, desigur, a unei opere literare -, ci ca o frumoasă, chiar foarte frumoasă poveste de
dragoste de neam şi ţară, izvodită de un condei care, după opinia noastră, dispune de toate
virtuţile genului: de cultură, în primul rând, de nobleţe sufletească, de imaginaţie şi
inventivitate, de talent literar şi spirit critic, de generozitate şi, mai presus de orice, de
capacitatea de a se înfiora, atunci când întâlneşte o piatră rară, auriferă, mai la o parte de
câmpul, pe care înfloresc, şi au înflorit, mai totdeauna, nuferii unor aşa-zise prietenii literare.
Şi, când vorbesc despre o asemenea carte şi, implicit, despre un asemenea scriitor, mă refer,
desigur, la lucrarea “Dominic Stanca-studiu monografic”(Universalia, 2012), semnată de
Livia Ciupercă, în care, o reţetă specifică genului, îşi găseşte, împlinirea în originalitatea şi
prospeţimea textului, dar mai ales în pasiunea de cercetător a autoarei, pornită întru
descoperirea totală a unui artist. Altfel spus, autoarea îl descoperă pe Dominic Stanca, nu doar
prin nestematele sale (poezii, poeme dramatice, proze, roluri etc.), în bună parte ştiute, ci şi
prin efectiva cunoaştere a spaţiului fizic, în care el a trăit, a scris, a iubit şi a jucat, desigur ca
actor dramatic, într-o perioadă bulversantă, dar care, în felul ei, a sacrificat mult pentru
dezvoltarea culturii şi artei, zămislite nu întâmplător pe minunatul nostru pământ românesc.