Singur în Lumea Dezlănțuită a Tranziției

Abstract

Ecoul revoluției din decembrie 1989 se stinsese. Evenimentele însă lăsaseră în loc o
adevărată efervescență creatoare. Tranziția începuse, iar oamenii, mulți dintre ei rămași fără
locuri de muncă, erau cuprinși de febra înființării-desființării unor unității productive, din
păcate fără o analiză temeinică, care să dovedească că acțiunile lor erau, într-adevăr, necesare.
Dar timpurile mergeau deja într-o anume direcție. Odată pornit, tăvălugul istoriei pornise, cu
toată puterea, către înnoirea societății și a economiei, pe care o moștenise de la vechiul regim
politic. Dacă ar fi fost după mine, cu totul altfel s-ar fi petrecut lucrurile. Nu aș fi mers în
direcția privatizării cu orice preț, de parcă voiam să scăpăm de tot ce construisem până atunci,
de tot ce dobândisem, adesea ori cu eforturi supraomenești. Era perioada când, înfierați erau
coloșii industriali.