Universul unui poet: Coriolan Păunescu

Abstract

„Eu sunt un exilat etern în poezie” scria Coriolan Păunescu într-un poem şi, iată că, de acolo, din tărâmul supremului său exil, pe care-l priveşte ca pe un destin şi o îndatorire, întreaga sa operă lirică se profilează ca un sistem unitar şi coerent, ca tematică şi metodă şi mai ales ca viziune şi ca mod de a se situa în literatura contemporană. O recentă antologie din întreaga sa operă poetică, o aotoselecţie din volumele publicate timp de aproape treizeci de ani, de la debut şi până în prezent (mai puţin din „Interogaţie finită”, carte abia ieşită de sub tipar), oferă o viziune de ansamblu a universului liric al lui Coriolan Păunescu, poet de largă respiraţie, de formaţie clasică şi de talent de excepţie, traversând cu nobile resorturi şi cu un inconfundabil mesaj de sorginte neoumanistă deceniile de meditaţie lirică asupra lumii şi a omului conceput în complexitatea existenţei sale transistorice.